Biologia emotiilor – Structurile creierului implicate in procesarea acestora

Emotiile sunt de mute ori cauza suferintei si a senimentului ca “nimic nu merge bine”: Tristetea, furia, anxietatea, fobia, panica etc. Ele sunt numeroase si diverse, cu toate acestea, impartasesc procese comune. Intr-adevar, sistemul limbic, sistemul nervos autonom si sistemul reticular de activare interactioneaza pentru a permite corpului sa simta si sa proceseze tot felul de emotii.

In acest articol, scopul va fi de a explica ce structuri ale creierului contribuie la si cum functioneaza.

Sistemul limbic, centrul emotiilor

Sistemul limbic este zona creierului cel mai puternic implicata in emotii. De asemenea, contribuie la memorie si invatare. Mai multe structuri o compun, cele care joaca rolurile principale sunt: hipotalamusul, talamusul, amigdala si hipocampul.

• Hipotalamusul semnaleaza activarea sistemului nervos simpatic. Vom explica care este sistemul nervos simpatic in partea urmatoare. Acesta joaca un rol in orice reactie emotionala.
• Talamusul serveste ca centru de releu senzorial; Neuronii sai trimit semnale atat catre amigdala, cat si catre regiunile corticale superioare pentru procesarea constienta.
• Amigdala trimite informatii structurilor corticale. Hipocampul integreaza experienta emotionala cu cunoasterea.

Astfel, procesele sistemului limbic controleaza raspunsurile noastre fiziologice si emotionale la stimulii din mediu. De exemplu, Tom vede un sarpe otravitor, simte instantaneu frica. Nu trebuie sa se gandeasca, reactia lui este imediata.

Sistemul limbic clasifica experienta unei emotii, fie ca o stare placuta, fie ca o stare neplacuta. Bazat pe aceasta clasificare, diferite “neurochemicals”, cum ar fi dopamina, noradrenalina, si serotonina crestc sau se reduc, in functie de situatie. Dopamina este asociata cu placerea, noradrenalina cu frica si serotonina cu tristetea. Acestea fac ca nivelul activitatii creierului sa fluctueze si sa conduca la modificari ale miscarilor, gesturilor si pozitiilor corpului.

Amigdala si emotiile – frica

Amigdala este situata in lobii temporali stangi si drepti ai creierului. Aceasta structura a primit multa atentie din partea cercetatorilor care studiaza baza biologica a emotiilor, in special frica si anxietatea. Amigdala joaca un rol decisiv in analiza potentialelor amenintari.

Joaca un rol esential in conditionarea clasica si in asocierea emotiilor cu procesele de invatare si amintirile.

De exemplu, Ana se gandeste la accidentul de masina in care a fost victima. Accidentul a avut loc in urma cu cinci ani, dar ea inca mai simte activarea fricii.

Cercetarile sugereaza ca amigdala este implicata in tulburari de dispozitie si anxietate. Modificari in structura si functia amigdalei au fost observate la adolescentii cu risc sau diagnosticati cu o tulburare de dispozitie sau anxietate.

Volumul hipocampului scade in timpul tulburarii de stres post-traumatic

Ca si in cazul amigdalei, cercetarile au aratat, de asemenea, ca structura si functia hipocampului sunt legate de starea de spirit si tulburarile de anxietate. Persoanele cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD) au reduceri semnificative ale volumului in mai multe parti ale hipocampului. Desi este imposibil sa se explice motivele exacte, studiile au gasit imbunatatiri ale comportamentului, precum si o crestere a volumului hipocampal in urma terapiei comportamentale sau cognitive, alaturi de un psiholog pentru adulti Cluj, la persoanele cu PTSD.

Speram ca aceasta lectie de biologie a emotiilor ti-a fost utila si te va ajuta sa colerezi mai bine relatia dintre emotii si corpul uman. Nu uita sa fi atent la propriile-ti sentimente si sa apelezi cu incredere la un specialist in cazul in care simti ca incepi sa pierzi controlul.