La inceputul secolului al XIX-lea, hainele cu talie inalta erau potrivite atat pentru sarcina, cat si pentru alaptare. Asta pana cand talie a revenit la nivelul normal in anii 1830, sarcina necesita o planificare mai atenta a dulapurilor. Mai multe detalii pe Rochii-perfecte.ro .
Pana in 1830, cele mai multe rochite erau stranse la spate in spate aveau crapaturi in fata centrale si fustele erau mai lungi in fata, sugerand uzura in timpul sarcinii. In anii 1840 si 1850, corsetul era popular, partial pentru ca a fost usor de adaptat.
Au existat si alte inovatii, cum ar fi fustele ample si plisate. Unele articole de imbracaminte de la maternitate din secolul al XIX-lea contin captuseli destinate sa stranga burta, oferind suport fara sa le ingradeasca, din moment ce corseturile mai ample ale perioadei puteau sa dauneze mai mult decat stilurile anterioare. Au fost disponibile, de asemenea, mai putine corsete constrictive care aveau lambouri expandabile pe burta.
Femeile victoriene nu au spus, asa cum spune mitul popular, ca au ramas acasa in timpul sarcinii. Revista de moda nu reuseste sa identifice stilurile abordate de mamici, dar ele pot fi detectate printr-o citire atenta: corsetele pentru femei insarcinate sunt numite “corsete abdominale”. Un cititor modern le poate gasi cu usurinta, desi nu figureaza clar in dreptul lor cuvantul insarcinat.
Anii 1860 au adus folosirea unor haine dedicate pentru a ajuta femeile insarcinate. Pentru restul secolului al XIX-lea, atat rochia de casa, cat si rochia la moda au oferit stiluri care au functionat in timpul sarcinii. Jachetele cu buzunare si corsetele de exemplu, vazute in anii 1880 si 1890, se numara printre stilurile evidente alese.
In secolul al XX-lea, industria de imbracaminte s-a straduit sa acorde mai multa atentie femeilor prin adaptarea modelor actuale la sarcina. Atunci cand cataloagele identifica in cele din urma moda de maternitate (aproximativ 1910), ele se abtin de la a prezenta forma gravidei, dezvaluind vechiul disconfort cu aceasta problema, dar sugerand ca stilurile erau identice cu cele ale timpului, desi cu constructii speciale.
Adesea, aceasta insemna o serie de elemente de fixare pe laterale, astfel incat rochia nu trebuie sa fie mai mare decat este necesar in stadiile anterioare ale sarcinii.
Dupa al doilea razboi mondial, stilurile de haine pentru mamici specifice s-au dezvoltat mai mult. Designerii au creat fuste subtiri cu panouri elastice pentru a acoperi un abdomen de gravida. Cu toate acestea, topurile erau deseori pline inutil, spre deosebire de moda obisnuita.
La inceputul anilor ’80, Diana Princess of Wales a influentat stilurile de maternitate. Rochii de talie larga, care au fost apoi la moda, erau potrivite pentru sarcina si erau favrorite ale Dianei. Rochiile care cadeau direct drept, unul dintre stilurile favorizate in anii 1950 si 1960, erau de asemenea purtate. Tunicile si puloverele lungi cu jachete elastice au devenit o alegere populara.
In anii 1980, hainele pentru femeile gravide au aparut, de asemenea, ca o categorie de moda, iar producatori de confectii s-au straduit sa gaseasca stiluri potrivite pentru femei la locul de munca. Stilurile bazate pe costumele de afaceri ale barbatilor au dominat inca, sugerand neliniste fata de notiunea de femei de afaceri; sarcina necesita si mai multa acoperire.
