Sunt mai multe tipuri de covoare pe care le vom prezenta in cele ce urmeaza, si fiecare dintre ele este specific unei culturi, unei perioade sau pot fi chiar traditionale.
Tesute
Covorul este fabricat pe o tesatura asemanatoare materialelor din care sunt facute hainele. Baza poate fi pluta sau berbera. Covorul de plus este are o structura taiata, iar covorul Berber ere o firele bucla.
Exista noi stiluri de covoare care combina cele doua stiluri. In mod normal, sunt utilizate multe fire colorate si acest proces este capabil sa produca modele complicate din modele predeterminate (desi anumite limitari se aplica anumitor metode de tesut in ceea ce priveste precizia modelului in covor).
Aceste covoare sunt de obicei cele mai scumpe datorita vitezei relativ scazute a procesului de fabricatie. Acestea sunt foarte cunoscute in India, Pakistan si Arabia.
Umplute cu acul sau festonate
Aceste covoare sunt mai avansate din punct de vedere tehnologic. Peliculele utilizate pe ac sunt produse prin amestecarea si impaslirea fibrelor individuale sintetice utilizand acele ghimpate si suveicile care formeaza un covor extrem de durabil.
Aceste covoare se gasesc in mod normal in locuri comerciale, cum ar fi hoteluri si restaurante, unde exista trafic frecvent.
Articolul traditional: covorul cu noduri
Pe un covor cu baza formata din noduri, firele de costructie structurale alterneaza cu un strat suplimentar care se ridica in unghi drept fata de suprafata bazei. Aceasta constructie suplimentara este atasata la urzeala printr-unul din cele trei tipuri de noduri (vezi mai jos), cum ar fi covorul de palarie care era popular in anii 1970.
Imbinarea manuala este cea mai raspandita in covoarele si presurile orientale. Covoarele din Kashmir sunt, de asemenea, legate manual. Covoarele de casmir, ca si covoarele plate, pot fi tesute pe o tesatura. Atat razboaiele verticale cat si cele orizontale au fost utilizate in productia covoarelor europene si orientale. Firele de urzeala sunt asezate pe rama razboiului inainte de inceperea tesaturii.
Un numar de tesatori pot lucra impreuna pe acelasi covor. Un sir de noduri este finalizat si taiat. Nodurile sunt securizate cu (de obicei una pana la patru) randuri de baza. Urzeala in covor tesut este, de obicei, bumbac si firele de baza sunt din iuta.
Exista mai multe stiluri de noduri, dar cele doua tipuri principale de noduri sunt simetrice (numite si turci sau ghiorde) si asimetrice (numite si persane sau senna). Centrele contemporane de productie de covoare cu noduri sunt: Lahore si Peshawar (Pakistan), Kashmir (India / Pakistan), Mirzapur, Bhadohi, Tabriz (Iran), Afganistan, Armenia, Azerbaijan, Turcia, Africa de Nord, Nepal, Spania, Turkmenistan si Tibet. Importanta covoarelor din cultura Turkmenistanului este de asa natura incat steagul national prezinta o banda rosie verticala in apropierea ascensorului, care contine cinci guli de covor (modele folosite pentru fabricarea covoarelor). Kashmir este cunoscut pentru covoare de matase sau lana.
Munca copiilor a fost adesea folosita in Asia pentru covoare de mana. Schema de etichetare GoodWeave folosita in intreaga Europa si America de Nord asigura ca munca copiilor nu a fost utilizata: importatorii platesc pentru etichete, iar veniturile colectate sunt folosite pentru a monitoriza centrele de productie si a educa copiii exploatati anterior.
